A fost Isus Cristos un individ moral ?

Pledoarie pentru un raspuns negativ.

Horia G. Plugaru

(2003)

          Introducere

          At�t crestinii c�t si multi non-crestini �l vad pe Isus Cristos ca pe un mare �nvatator �ntr-ale eticii si ca pe un individ moralmente ireprosabil. Dupa cum ne spune Philip Schaff : "Este admis pe scara larga [...] ca Cristos ne-a �nvatat cea mai pura si sublima etica, o etica �n comparatie cu care preceptele si maximele celor mai �ntelepti antici palesc".
          �n lucrarea prezenta voi combate acesta prejudecata. Voi arata ca personajul �n discutie nu numai ca nu a adus nici o noutate demna de admiratie �n ce priveste etica, dar chiar ca de multe ori spusele si comportamentul lui sunt departe de a putea fi considerate etice. Astfel, respectul si reverenta de care el se bucura �n postura de ideal moral sunt complet nejustificate si nepotrivite.

          A fost Isus pacifist si milostiv ?

          Desi Isus a fost numit "Printul Pacii", comportarea si vorbele sale nu par sa justifice aceasta descriere.
          "Sa nu credeti ca am venit sa aduc pacea pe pam�nt. N-am venit sa aduc pacea, ci sabia" - Matei 10:34.
          Desi unii interpreteaza "sabia" ca fiind simbolul luptei �mpotriva raului, sugestia lor nu e prea credibila. Aici Isus creeaza o dihotomie �ntre "pace" si "sabie", consider�ndu-le, deci, diferite. Daca, �nsa, prin "sabia" s-ar fi referit la lupta contra raului, atunci acesta dihotomie ar fi fost cel putin bizara, din moment ce lupta contra raului are rolul, printre altele, tocmai de a stabili pacea. Altfel spus, lupta contra raului nu este ceva diferit fata de lupta pentru pace. Asa cum pune Isus problema, �nsa, pe el nu-l intereseaza pacea si deci nici lupta contra raului - rau care este asa considerat si pentru ca dauneaza pacii. Avem deci motive bune sa credem ca �n versetul citat Isus �ndeamna �ntr-adevar la conflict si razboi.
          "Cine n-are sabie, sa-si v�nda haina si sa-si cumpere o sabie" - Luca 22:36.
          Aparatorii lui Isus interpreteaza acest verset ca fiind un �ndemn la aparare a crestinilor (de atunci) �n fata persecutorilor. Totusi, dupa cum stim, sabia, ca orice arma, poate fi folosita at�t la atac c�t si pentru aparare. In lipsa unei specificatii �n acest sens, �ndemnul spre �narmare poate fi la fel de bine �nteles ca �ndemn at�t spre legitima aparare c�t si spre actiuni agresive. Daca Isus ar fi tinut cu adevarat la evitarea conflictelor si agresivitatii, ar fi subliniat faptul ca el �ncurajeaza folosirea armelor numai �n cazuri de legitima aparare. El nu a facut �nsa o asemenea precizare.
          "C�t despre vrasmasii mei, care n-au vrut sa �mparatesc eu peste ei, aduceti-i �ncoace, si taiati-i �naintea mea." - Luca 19:27. (Acest verset este folosit �ntr-o parabola, dar Isus s-a referit la el �n mod favorabil. Intr-adevar, �n Parabola Polilor, nobilul despre care vorbeste Isus este chiar el, iar regele care se va �ntoarce este tot el dupa ce va fi �ncoronat ca rege �n rai. Venirea regelui reprezinta a doua venire a lui Isus. Asadar, cuvintele din versetul amintit, apartinandu-i regelui, �i apartin �ntr-adevar lui Isus.)
          "Credeti ca am venit sa aduc pace pe pamant? Eu va spun: nu; ci mai degraba desbinare." - Luca 12:51.
          Unii crestini spun ca "desbinare" �nseamna aici de fapt conflictul dintre cei care aleg calea lui Isus si cei care o aleg pe cea a satanei. C�t de corecta este aceasta interpretare, nu e foarte clar, cu atat mai mult cu c�t nu e clar cine sunt cei care vor alege "calea satanei". Ateistii plus, eventual, adeptii religiilor non-crestine ? Daca despre ei e vorba, atunci rezulta ca Isus doreste ca crestinii sa fie �nvrajbiti cu non-crestinii. De aici si p�na la legitimarea si aparitia razboaielor religioase nu e dec�t un pas si din nou pacifismul lui Isus trebuie pus la �ndoiala.
          Crestinii �ncearca sa arate ca Isus a fost �ntr-adevar pacifist si opus violentei cit�nd Matei 26:52, unde Isus i se adreseaza unui discipol : "Pune-ti sabia la locul ei; caci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri". Ce se poate spune despre acest verset? Demonstreaza el cu adevart ca Isus s-a opus viloentei? Nu e clar ca asa ar fi, deoarece versetele imediat urmatoare sunt "Crezi ca n-as putea sa rog pe tatal meu, care mi-ar pune �ndata la �ndem�na mai mult de douasprezece legiuni de �ngeri ? Dar cum se vor �mplini Scripturile, care zic ca asa trebuie sa se �ntample ?" - Matei 26:53-4. Deci Isus nu a aprobat actiunea violenta �n acel caz particular nu pentru ca s-ar fi opus �n principiu folosirii fortei, ci doar pentru ca daca ar fi facut-o, nu s-ar mai fi �ndeplinit profetia. Faptul ca Matei 26:52 nu este o condamnare a folosirii fortei este subliniat si de Floyd, care �ntelege versetul ca fiind doar o subliniere a pericolului folosirii violentei, nu si o condamnare a metodelor violente atunci c�nd acestea se pot desfasura fara ca cei ce le practica sa fie pusi in pericol (ca atunci c�nd sunt �n superioritate numerica, de exemplu). Vezi William Floyd, "Mistakes of Jesus", sectiunea 'Peace', http://www.infidels.org/library/historical/william_floyd/mistakes_of_jesus.html
          Putem deci conclude ca spusele lui Isus pot fi fara mari probleme �ntelese ca �ndemnuri la violenta contra celor care resping mesajul sau.
          - Arderea pe rug a necredinciosilor �n timpul Inchizitiei (una dintre cele mai cumplite torturi din istorie) s-a bazat pe cuvintele lui Isus : "daca nu ram�ne cineva �n mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare si se usuca; apoi mladitele uscate sunt str�nse, aruncate �n foc si ard" - Ioan 15:6.
          Aici ne putem �ntreba : a dorit Isus ca necredinciosii sa fie astfel ucisi sau nu ? Daca da, atunci e extrem de greu de vazut �n ce sens mai este el blandetea si bunatatea �ntruchipate. Daca nu, de ce nu a specificat acest lucru sau de ce nu s-a folosit de o alta parabola care sa nu permita interpretari at�t de crude ? Isus, fiind omniscient sau �n orice caz, foarte �ntelept, ar fi trebuit sa stie ca aceasta spusa a lui poate fi interpretata si �n acest mod barbar si ar fi trebuit sa faca ceva sa �mpiedice respectiva interpretare, daca nu era de acord cu ea. Neglijenta sa �n acest sens poate fi numita "criminala" si din nou e greu de vazut �n ce sens mai e Isus moralitatea �ntruchipata.
          - Isus s-a uitat la discipolii lui cu m�nie pentru simplul motiv ca acestia nu au stiut cum sa raspunda la o �ntrebare (Marcu 3:5). Doua din calitatile cele mai importante ale unui �nvatator sunt rabdarea si bl�ndetea, calitati pe care Isus nu le-a demonstrat aici, dovedind un caracter mai degraba iute la m�nie. Isus a atacat comerciantii cu un bici (Ioan 2:15); a refuzat initial sa vindece un copil, razg�ndindu-se de abia la insistentele mamei (Matei 15:22-28).
          - Isus nu numai ca nu a condamnat tratamentul brutal aplicat animalelor, dar si-a demonstrat "respectul" pentru viata �necand animale nevinovate. Scotand "dracii" din doi indivizi, Isus i-a trimis �ntr-o turma de porci, turma care apoi s-a repezit �n apa si a murit acolo (Matei 8:32). Interesant este ca Isus a procedat asa la insistentele dracilor scosi din cei doi oameni (Matei 8:31). Daca Isus ar fi respectat viata nevinovata, nu ar fi ascultat de dorinta spiritelor diabolice. Chiar daca nu stia initial ca dracii urmau sa �nece porcii, e evident ca nu era cazul sa se astepte la ceva bun din partea acelor spirite diavolesti. Un alt lucru interesant aici este ca "pacifistul si corectul" Isus, distrug�nd porcii, a distrus proprietatea privata a celor ce detineau respectivele animale. Mai mult, acei porci puteau foarte bine sa constituie �ntreaga sursa de venituri a proprietarului(-lor).
          Unii apologeti sustin ca oricum porcii urmau sa sufere atunci c�nd ar fi fost taiati pentru m�ncare, deci raul facut de Isus nu pare prea mare. Dar �n replica se poate spune ca Isus, av�nd o cunoastere mult �naintata vremii sale, i-ar fi putut �nvata pe tarani cum sa anestezieze porcul �nainte de taiere. �ntr-adevar, a folosi anestezia �n aceste conditii pare un lucru indicat si, �n multe tari, chiar e impus de lege. �n plus, oamenii de obicei taie porcii (facandu-i astfel sa sufere) din pura nevoie, pentru hrana mai ales. Isus �nsa nu a fost obligat sa �i omoare, din moment ce putea foarte bine sa �ndeparteze spiritele rele sau pur si simplu sa le nimiceasca fara a cauza vreun rau porcilor. El se pare deci ca a ales ca unele fiinte sa sufere fara a fi presat de un motiv serios. �n plus, faptul ca el a distrus proprietatea cuiva ram�ne condamnabil chiar daca porcii oricum ar fi suferit de m�na stap�nilor.
          - Venind din Betania flam�nzit (Marcu 11:12), Isus s-a apropiat de un smochin �n speranta ca va gasi �n el fructe pe care sa le man�nce. Negasind fructe �n smochin, Isus a blestemat pomul pentru ca nu a dat roade desi nici nu era sezonul �n care smochinii sa dea fructe(Marcu 11:13). �n aceste conditii, reactia lui Isus pare exagerata, irationala si rautacioasa, nicidecum pacifista si milostiva.
          Unii crestini afirma ca problema cu smochinul era ca el nu daduse �nca nici macar mugurii de smochine, desi la acea vreme ar fi trebuit sa o faca si deci actiunea lui Isus a fost justificata.
          Dar nu avem nici un motiv sa credem ca aceasta a fost cauza reactiei lui Isus. Din Biblie nu reiese de nicaieri ca aceasta ar fi fost explicatia. Mai mult, �n versetul imediat urmator Isus spune "In veac sa nu mai man�nce nimeni rod din tine !" (sublinierea �mi apartine). Deci s-ar parea ca respectivul smochin nu ducea lipsa de fructe, el produc�nd �naintea lui Isus fructe si put�nd probabil sa le produca mai departe daca nu ar fi fost blestemat de acesta.
          �n plus, chiar daca copacul respectiv nu dadea roade, de ce a fost nevoie sa-l distruga ? Faptul ca Isus l-a zarit de pe drum poate �nsemna ca smochinul era oarecum �n apropiere de drum si deci ar fi putut servi calatorilor drept loc de adapost contra soarelui dogoritor, de pilda. Cu at�t mai mult cu c�t Isus nu a sadit �n locul smochinului un alt copac. �n sfarsit, daca pomul respectiv nu dadea roade, de ce nu a facut Isus un miracol prin care el sa �nceapa sa devina roditor ? Aceasta ar fi fost actiunea la care sa ne asteptam din partea unui personaj plin de intentii benefice si pozitive.
          - Isus considera ca cei care nu �i vor accepta spusele merita sa fie si vor fi extrem de sever pedepsiti. De exemplu, �n Matei 10:13-14 scrie : "daca nu va va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa sau din cetatea aceea, si sa scuturati praful de pe picioarele voastre. Adevarat va spun, ca �n ziua judecatii, va fi mai usor pentru tinutul Sodomei si Gomorei, dec�t pentru cetatea aceea".
          �n Matei 13:41-42 si 25:41, 46 Isus �ntr-adevar sanctioneaza "pacatul" de a nu accepta mesajul sau cu chinurile eterne ale iadului.
          Este �nsa moral sa-ti impui punctul de vedere folosind intimidarea si amenintari cu violenta, cu at�t mai mult cu c�t ele sunt at�t de crude ? Este un individ care accepta si promoveaza o pedeapsa at�t de crunta pentru cei care nu sunt de acord, fie si doar partial cu el, moralmente perfect ? Mai mult, �n loc sa �i �ndemne pe discipolii sai sa faca tot posibilul sa "le deschida ochii" celor care nu acceptau la acea vreme mesajul biblic, Isus pare ca le sugereaza doar sa faca un efort minim de convertire dupa care, �n caz ca nu �si ating scopul, sa plece imediat. Totusi, fiind data miza enorma pusa �n joc - fericirea si suferinta eterne - ar fi fost mult mai indulgent si �ngaduitor ca Isus sa accentueze importanta eforturilor crestinilor de a face noi adepti.
          - Chiar si �n cazurile (nu foarte numeroase) �n care a facut actiuni cu rezultate benefice, motivele lui Isus sunt �ndoielnice. De exemplu, �n Ioan 8:1-11 ni se spune ca Isus, pentru a salva viata unei femei prinse comit�nd adulter (fapta pedepsita pe atunci de lege cu moartea), le-a spus celor care vroiau sa o linseze : "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce primul cu piatra �n ea" - Ioan 8:7. Cu alte cuvinte, din moment ce cu totii avem defecte si am comis imoralitati si/sau ilegalitati, nu ar trebui sa-i judecam pe altii conform legii. Aceasta �nvatatura este �nsa problematica : daca am �ncalcat si noi legea, atunci sfatul corect care se impune nu este sa �ncetam sa-i mai judecam pe altii conform legii, ci sa ne predam autoritatilor recunosc�ndu-ne fapta ilegala. Daca am comis fapte imorale dar nu si ilegale, atunci ar trebui sa �ncercam sa reparam raul produs si sa nu �l mai comitem, dar nu sa �ncetam sa-i mai judecam si condamnam pe cei care �ncalca legea.
          Trebuie deasemenea remarcat ca Isus nu a combatut legea care pedepsea adulterul cu moartea - lege care promoveaza, fara �ndoiala, o pedeapsa exagerata. Ar fi fost mult mai indicat ca el sa �i opreasca pe cei care urmau sa ucida acea femeie arat�ndu-le ca legea �n cauza era nedreapta, nu pentru motivele amintite mai sus.

          A promovat Isus valorile familiale ?

          Multi crestini si nu numai considera ca Isus a avut o mare admiratie fata de valorile familiei si ca �nvataturile lui constau �n sfaturi si �ndemnuri folositoare vietii armonioase �n familie. Nimic mai dubios �nsa.
          - "Daca vine cineva la mine si nu uraste pe tatal sau, pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar �nsasi viata sa, nu poate fi ucenicul meu" - Luca 14:26.
          A se retine ca aici Isus nu �ndeamna pur si simplu la abandonare si indiferenta fata de familie, ci, mult mai grav, la ura fata de aceasta. Este deasemenea interesant de remarcat ca aici Isus nu spune sa �i ur�m pe ceilalti membri ai familiei doar daca au alte convingeri religioase sau/si ne persecuta pentru credinta �n el, ci indiferent de aceste considerente.
          Unii apologeti sustin ca de fapt cuvantul "ura" �n acest verset nu ar trebui luat �n sens literal. Dupa ei, Isus a vrut sa spuna prin "a ur�" familia doar ca nu ar trebui sa ne iubim familia mai mult dec�t pe el. Aceasta deoarece, continua crestinii, ebraica biblica nu permitea adjective si adverbe comparative de felul "mai putin" sau "cel mai putin". Astfel, Isus nu putea sa ne dea �n alt mod de �nteles ca trebuie sa iubim familia mai putin decat pe el dec�t folosind acest termen extrem de "ura". Ei citeaza �n favoarea lor Geneza 29:30-1 : "Iacov a intrat si la Rahela pe care o iubea mai mult decat pe Lea [...] Domnul a vazut ca Lea era ur�ta [de catre Iacov] si a facut-o sa aiba copii". Deci "ur�ta" nu �nseamna dec�t "mai putin iubita".
          În replica se poate spune ca desi �n acest pasaj din Geneza putem accepta ca termenul "ur�ta" este sinonim cu "mai putin iubita", nu e clar ca la fel putem face si �n Luca 14:26. Aceasta deoarece �n versetul din Luca nu avem nici un motiv sa credem ca "a ur�" �nseamna "a iubi mai putin", pe c�nd �n cazul din Geneza 29:31 suntem �ndreptatiti sa credem asta datorita versetului anterior (a se remarca si ca desi multe versiuni ale Bibliei traduc aici "ur�ta" prin "nu era iubita", absolut toate traduc Luca 14:26 cu "a ur�"). Astfel, tot ce ar putea reusi apologetii prin aceasta miscare ar fi doar sa arate ca e posibil dar nu si probabil ca Isus sa fi vrut sa sugereze altceva �n Luca. Dar nu e clar nici ca �n ebraica biblica nu se puteau construi comparatii. Chiar �n pasajul din Geneza de mai sus se spune ca Iacov o iubea mai mult pe Rahela. În plus, �n ebraica existau si alte posibilitati de a sugera grade de comparatie. De pilda, �n Luca 16:13 se spune : "Nici o sluga nu poate sluji la doi stap�ni; caci sau va ur� pe unul si va iubi pe celalalt, sau va tine numai la unul si va nesocoti pe celalalt". Deci puterea sentimentelor poate fi reliefata prin contrastarea cuvintelor ce definesc iubire/ura intensa pe de o parte, cu altele mai moderate, a tine (adica a avea o simpatie)/a nesocoti (a nu respecta dar nici nu ur�). Astfel, daca Isus ar fi vrut �ntr-adevar sa ne comunice ca nu trebuie sa ne iubim familia mai mult dec�t pe el, putea foarte bine sa spuna ca trebuie sa tinem la familie dar sa �l iubim pe el. Limba ebraica �i permitea acest lucru. Reiese deci ca e foarte improbabil ca obiectia de la care am plecat (ca Isus a vrut de fapt sa spuna prin "a ur�" �n Luca 14:26 "a iubi mai putin") sa fie corecta.
          Dupa cum spune si Dan Barker ("Losing Faith in Faith", FFRF Inc., 1992, p. 92):
          "Apologetii crestini pretind ca 'ura' �n acest pasaj [Luca 14:26 N.M.] de fapt �nseamna 'a ignora' sau 'a iubi mai putin'. Totusi, Noul Testament a fost originar scris �n greaca iar cuv�ntul folosit este miseo. [...] Miseo�nseamna �ntr-adevar 'ura'. [...] Prefixele de la misantropie si misoginism vin de la miseo. Asa ca �ntrebarea r�mane : de ce le-a spus Isus discipolilor sa �si urasca familia si propria viata ? În Matei 10:35 chiar asta pare a fi misiunea lui Isus : 'caci am venit sa despart pe pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama-sa, si pe nora de soacra-sa. Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui'."
          Alte versete care indica la r�ndul lor ca Isus vroia �ntr-adevar sa �i ur�m pe ceilalti membri ai familiei - fac�nd astfel obiectia amintita si mai implauzibila - sunt Luca 12:52-3 : "Caci de acum �nainte [adica dupa venirea lui Isus N.M.] din cinci cari vor fi �ntr-o casa, trei vor fi desbinati �mpotriva a doi, si doi �mpotriva a trei. Tatal va fi desbinat �mpotriva fiului, si fiul �mpotriva tatalui; mama �mpotriva fiicei, si fiica �mpotriva mamei; soacra �mpotriva norei, si nora �mpotriva soacrei". Deasemenea, Isus a spus, fara a parea prea miscat sau impresionat, ca �n urma rasp�ndirii mesajului sau, "Fratele va da la moarte pe frate-sau, si tatal pe copilul lui; copii se vor scula �mpotriva parintilor lor, si-i vor omor�" - Matei 10:21.
          Trec�nd peste aceasta obiectie a apologetilor fata de interpretarea versetului Luca 14:26, sa ne amintim si de Matei 19:29, unde e scris:
          "Si ori si cine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi �nsutit, si va mosteni viata vesnica" - Matei 19:29.
          I-am auzit pe unii crestini spun�nd ca din aceste versete ar trebui sa �ntelegem ca trebuie sa ne lasam si abandonam familia numai daca membrii ei nu sunt la r�ndul lor crestini, deci daca nu accepta mesajul lui Isus. Dar �n replica, se poate spune ca de nicaieri din contextele versetelor amintite nu reiese ca ele ar trebui interpretate astfel.
          Dar chiar si daca membrii familiei ar avea convingeri non-crestine (ateiste, de pilda), �ndemnul lui Isus este exagerat de aspru. La urma urmei, respectivii pot sa respecte alegerea membrului crestin si sa �l lase fara probleme sa �si practice religia : sa se duca la sabat, sa tina posturile, sa se roage etc. De ce ar trebui ei sa fie abandonati si ur�ti �n aceasta situatie ? Dupa cum afirma �nsusi apostolul Pavel �n I Corinteni 7:12-14, necredinta unuia dintre soti nu e un motiv suficient de serios pentru a duce la despartirea lor, cu at�t mai putin la ura.
          Si chiar presupun�nd ca ar trebui sa faca asa cum vrea Isus, nu ar fi fost mai indicat ca mai �nt�i membrii crestini ai familiei sa �ncerce din rasputeri sa �i converteasca pe ceilalti membri, si de abia apoi, daca �ncercarile ram�n fara nici un rezultat, sa �i abandoneze si sa-i urasca ? Un �nvatator care ar tine cu adevarat la valorile familiale nu s-ar grabi sa �ndemne la abandon si ura fata de familie at�t de usor precum a facut Isus.
          - Conform lui Isus, casatoria si �ntemeierea unei familii sunt �n cel mai bun caz rele necesare. El a considerat (ca si Pavel) ca cei ne�nsurati ar fi bine sa ram�na asa (Matei 19:11-12; I Corinteni 7: 7-8). Casatoria e vazuta ca o optiune secunda, recomandata numai celor care nu reusesc sa-si controleze impulsurile sexuale sau care nu au suficienta vointa sa se auto-castreze (Matei: 19:12). Deci dupa Isus, casatoria nu are o valoare intrinseca, ci este cel mult o institutie tolerabila, �n aceasta lume imperfecta. Ideal ar fi ca ea sa nu existe : "Cei ce vor fi gasiti vrednici sa aiba parte de veacul viitor si de �nvierea dintre cei morti, nici nu se vor �nsura, nici nu se vor marita" - Luca 20:35.
          Se cere deasemenea remarcat ca �n �ntregul subcapitol 19 din Matei, intitulat "Despartirea barbatului de nevasta", Isus vorbeste aproape exclusiv de sex, �mpreunarea trupeasca a celor doi soti. Versetul 12 sugereaza si ca singurul motiv pentru casatorie este sexul : daca barbatul nu (mai) e interesat de sex, atunci nu are de ce sa se casatoreasca. Se pare deci ca Isus avea o viziune extrem de �njositoare fata de casatorie : sexul este cel mai important lucru �n casatorie, �n rest fiind permisibil si chiar indicat sa existe dizarmonie si ura �ntre soti si �ntre ceilalti membri.
          - C�nd un discipol i-a cerut �nvoire ca sa-si �ngroape tatal, Isus i-a zis : "Lasa mortii sa �ngroape mortii" - Matei 8:22. �ndemnul lui Isus este extrem de aspru si ne�ndurator chiar daca tatal respectivului discipol nu ar fi �mpartasit mesajul evangheliei.
          - Isus nu a folosit niciodata cuv�ntul "familie"; el nu a fost �nsurat si nu a avut copii. Propriei lui mame i se adresa nepoliticos, daca nu chiar grosolan, folosind cuv�ntul "femeie" : "Femeie, ce am eu de-a face cu tine ?" - Ioan 2:4. Vezi si Ioan 19:26.
          - Isus �nsusi si-a abandonat familia : Matei 12:46-50.

          Parerile lui Isus despre egalitate si dreptate �n societate

          Isus nu a denuntat niciodata sclavia, una dintre cele mai diabolice practici din istorie. Dupa cum spune Morton Smith ("Biblical Arguments for Slavery", Free Inquiry 7) :
          "existau nenumarati sclavi ai �mparatului si ai statului roman; templul din Ierusalem detinea sclavi (unul dintre ei si-a pierdut o ureche �n timpul arestului lui Isus); toti bogatasii si aproape toata clasa mijlocie detineau sclavi. Din c�te ni s-a spus, Isus nu a atacat niciodata aceasta practica. A luat aceasta stare de lucruri ca buna si si-a compus parabolele �n concordanta cu ea. Dupa cum pune Isus problema, prioritatea pentru sclavi nu este sa se elibereze, ci sa c�stige laudele stap�nului. Se pare ca au existat revolte ale sclavilor �n Palestina si Iordan �n tineretea lui Isus (Iosef, Bellum, 2:55-65); daca un lider capabil de a face miracole ar fi condus o asemenea rascoala, cu siguranta ar fi atras un numar mare de adepti. Daca Isus ar fi denuntat sclavia sau ar fi promis libertate, cu siguranta ar fi trebuit sa auzim de acestea. Dar nu auzim de nimic �n acest sens, deci cea mai plauzibila explicatie este ca Isus �ntr-adevar nu a facut nimic [contra sclaviei]."
          Mai mult, nu numai ca Isus nu a condamnat sclavia, dar chiar a �ncurajat bataile aplicate sclavilor : "Sclavul acela care a stiut voia stap�nului sau si nu s-a pregatit deloc, si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri" - Luca 12:47. Cineva mi-a raspuns ca �n acest verset, aflat �ntr-o parabola, "stap�nul" este d-zeu iar "sclavul", omul. Dar chiar si asa, ceea ce reiese din versetele Luca 12:41-8 este ca asa cum stap�nul de sclavi are dreptul de a-i pedepsi pe robii lui care nu �i accepta autoritatea, tot asa si d-zeu are dreptul sa-i pedepseasca pe cei care nu �i accepta autoritatea. Deci �ntr-adevar, Isus a fost de acord cu practica sclaviei si cu pedepsele fizice aplicate sclavilor de catre stap�ni.
          Unii apologeti afirma ca de fapt nu e at�t de important daca oamenii sunt liberi aici, �n aceasta viata. Singurul lucru esential este, dupa ei, chestiunea salvarii sufletului. Asadar, Isus a vrut sa produca o revolutie �n inima oamenilor, nu neaparat �n sistemul social.
          Dar acest raspuns e dubios, �n special deoarece sugereaza ca ar trebui sa acceptam sau �n orice caz sa fim indiferenti la orice rau social atata timp c�t urmam "�nvataturile" Bibliei si deci ne putem considera salvati, chiar daca unii oameni sufera precum sufereau sclavii datorita raului social. Aceasta pare �nsa o g�ndire extrem de egoista si anti-sociala.
          Aici unii ar putea spune ca prin �nsusi faptul ca urmam �nvataturile lui Isus, vom deveni mai buni si deci practica scalviei ar fi putut disparea �n acest fel de la sine. Problema cu aceasta replica este ca, dupa cum am spus mai sus, �nsasi una din �nvataturile lui Isus justifica si �ndeamna la aplicarea chiar cu cruzime ("multe lovituri") a pedepsei corporale asupra sclavilor, ceea ce implica si acceptarea si legitimarea relatiei stap�n-sclav. Deci nu e tocmai clar ca sclavia ar fi putut fi facuta sa dispara prin simpla respectare a �ndemnurilor biblice.
          - Isus nu a facut si nu a zis nimic eficient �mpotriva saraciei. �n loc sa v�nda un obiect scump (un unguent, mai exact), l-a folosit �n interes personal spun�nd : "pe saraci �i aveti �ntotdeauna cu voi si le puteti face bine oric�nd, dar pe mine nu ma aveti tot timpul"; Marcu 14:7; Matei 26:11. Dupa cum spune Michael Martin ("Atheism, Morality, and Meaning", Prometheus Books, 2002, p.164), Isus ar fi putut vinde unguentul scump, si-ar fi putut apoi cumpara unul mai ieftin iar banii ramasi din diferenta sa-i doneze saracilor. Avand �n vedere ca el, fiind �nsusi fiul lui Dumnezeu, nu avea nevoie de acel obiect de lux, putea fara probleme sa doneze banii rezultati �n scopul construirii unei scoli sau pentru a ajuta saracii. �n plus, acest gest ar fi putut constitui un serios imbold spre altruism pentru cei care priveau scena sau care ar fi auzit de acesta fapta.
          - Desi Isus a �ncurajat bogatii sa v�nda tot ce au si sa doneze banii saracilor (Luca 18:22), par�nd astfel ca doreste eliminarea saraciei, spusele lui �n aceasta privinta sunt exagerate si pot fi cu greu luate �n serios. E greu de crezut ca s-ar gasi multi indivizi gata sa-si doneze �ntreaga avere. Majoritatea crestinilor bogati din prezent i-ar considera nebuni pe cei care ar face o asemenea actiune extrema. Unii autori crestini considera ca aici Isus nu a vrut sa spuna ca toti bogatii ar trebui sa �si doneze averea, ci doar ca t�narul bogat la care Isus se refera �n versetul amintit sa procedeze asa. Si aceasta deoarece, chipurile, t�narul �n speta parea predispus de a deveni vicios datorita bogatiei sale. Ca replica, se poate spune ca de nicaieri din Biblie nu reiese ca acel t�nar era predispus la viciu datorita bogatiei lui. De fapt, �n Luca 18:21 t�narul declara ca a respectat poruncile lui Dumnezeu �nca din frageda tinerete. Isus apoi �i spune t�narului - fara sa �l contrazica �n privinta respectarii de catre el a poruncilor divine - ca �i mai lipseste o virtute : aceea de a vinde tot ce are pentru a dona banii saracilor. Reiese deci, destul de clar, ca �ncercarea amintita de aparare a cuvintelor lui Isus e de necrezut.
          Mai mult, nu e clar nici ca oamenii ar trebui sa procedeze asa cum vrea Isus pentru a eradica saracia (daca eradicarea saraciei este ceea ce Isus a dorit cu adevarat). Dupa cum spune acelasi Martin ("Atheism", p.165), "Saracia e o problema complexa, cu implicatii (aspecte) politice, economice, psihologice si geografice. Opiniile lui Isus [despre eradicarea saraciei] sunt nu numai lipsite de realism dar si simpliste."
          - Nici o femeie nu a fost aleasa discipol sau invitata la cina cea de taina, ceea ce sugereaza o atitudine discriminatorie, sexista. Un lider care ar fi dorit sa elimine discriminarile, �n speta cele sexiste, ar fi scos �n evidenta faptul ca a invitat macar o femeie (daca nu mai multe) la cina cea de taina. Desi e adevarat ca uneori Isus a facut bine unor femei, toate actiunile sale sunt compatibile cu o perspectiva sexista. De exemplu, Isus ar fi putut crede ca desi femeile au dreptul la sanatate si viata, ele nu au dreptul sa acceada �n functii sociale importante - nici macar �n biserica.
          - Este deasemenea important de remarcat ca Isus nu s-a pronuntat niciodata �n favoarea egalitatii sanselor �n societate si nu a zis nimic despre dreptatea �n societate. Mai mult, el �nsusi se pare ca a aratat favoritisme, dovedind un comportament �n buna masura partinitor. �n unele pasaje ale evangheliilor sinoptice, Isus este prezentat ca fiind interesat doar de a-i salva pe evrei, nu pe oameni �n general. De exemplu, �n Matei 10:5-6 el le spune discipolilor sai : "Sa nu mergeti pe calea pag�nilor si sa nu intrati �n vreo cetate a Samaritenilor. Ci sa mergeti mai degraba la oile pierdute ale casei lui Israel". Crez�nd ca el este mesia evreilor, Isus spune : "sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa le stric, ci sa le �mplinesc" - Matei 5:17. �n sf�rsit, unei femei canaanite care i-a cerut sa-i vindece copilul, Isus i-a raspuns : "Eu nu sunt trimes dec�t la oile pierdute ale casei lui Israel" - Matei 15:24.
          Apologetii �ncearca sa explice comportamentul lui Isus cit�nd Romani 1:16 : "Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru m�ntuirea fiecaruia care crede; �nt�li a Iudeului, apoi a Grecului". Asadar, continua aparatorii lui Isus, versetele din Matei se refera la o prima perioada a misiunii lui Isus, �n care el le propovaduia numai evreilor, dupa care a urmat o perioada secunda, �n care Isus le vorbeste tuturor.
          Totusi, nu e clar ca aceasta manevra explica si justifica comportamentul partinitor al lui Isus. Dupa cum se �ntreaba Michael Martin ("Atheism", pp. 162-3), "De ce ar vrea un salvator complet drept si corect al umanitatii sa salveze mai �nt�i un anume grup religios ? Isus nu ar fi trebuit sa aiba favoriti. De ce ar avea nevoie fiul lui Dumnezeu sa �nceapa opera sa benefica cu un grup religios si de abia apoi sa �si extinda eforturile ? El ar fi putut avea mii de discipoli care sa salveze evreii si non-evreii �n acelasi timp. Nu era limitat la doisprezece". �n plus, cuvintele lui Pavel din epistola catre Romani cu greu dau seama de asprimea poruncii lui Isus din Matei 10:5-6.

          Isus si valorile intelectuale

          At�t cuvintele c�t si actiunile lui Isus indica faptul ca el nu aprecia nici �nvatarea, nici creativitatea si nici ratiunea. Aceasta atitudine nu e straina Bibliei, unde �lnt�lnim versete precum Proverbe 3:5 "�ncrede-te �n Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe �ntelepciunea ta" sau II Corinteni 10:5 unde e scris "Orice g�nd �l facem rob ascultarii de Hristos".
          �n acelasi spirit, Isus rar a dat argumente �n sprijinul afirmatiilor sale, iar atunci c�nd le-a dat, acestea erau �n general urmatoarele doua : �mparatia lui Dumnezeu este aproape sau cine va crede ce spune el va fi rasplatit �n rai, pe c�nd cine nu, va suferi �n iad (acesta din urma fiind celebrul sofism al batei, descris �n manualul de Logica ca apar�nd "atunci c�nd �n locul apelului la dovezi, probe si date cu valoare obiectiva se apeleaza la frica si intimidare"). Aceste motive pe care Isus le da �n favoarea acceptarii �nvataturilor lui sunt problematice si din alt motiv : ele sunt incompatibile cu ceea ce se intelege �n general prin "moralitate". A spune ca trebuie sa fim morali pentru a ajunge �n rai sau ca �n caz ca nu suntem, vom ajunge �n iad, este un �ndemn la prudenta si la un calcul egoist �ngust, nu la recunoasterea valorilor morale ca atare, �n ele �nsele.
          C�nd Isus �i lauda pe oamenii "credintei adevarate" precum o face �n Ioan 20:29, el �i lauda pe cei care s-ar supune neconditionat oricarei porunci divine. Devotiune si �ncredere totala �n Dumnezeu si �n spusele lui Isus nu sunt dec�t eufemisme pentru obedienta totala.
          Realizam �nsa ca acolo unde se cere conformitate de acest fel, apar multe efecte problematice : credinta ca unele idei sunt mai presus de critica si ca a le evalua este un pacat, sacrificarea adevarului, iar ratiunea devine un viciu si un mare dusman pentru om. Nu e deloc exclus ca de aici sa rezulte un conflict constant �n constiinta omului - �ntre evidenta si dogma - si, �mpreuna cu el, simptome nevrotice.
          Dupa cum scrie George Smith ("Atheism : The Case against God", Prometheus Books, 1980, pp. 322-323),
          "A separa moralitatea de adevar este a �ntoarce ratiunea omului �mpotriva sa. Ratiunea, fiind facultatea prin care omul �ntelege realitatea si �si exercita controlul asupra mediului �nconjurator, este conditia de baza pentru stima de sine. �n masura �n care omul crede ca mintea sa este un potential inamic, ca ar putea duce la <<pacatul>> criticii si punerii de �ntrebari, omul va simti nevoia de pasivitatea intelectuala - de a-si sabota deliberat propria minte �n numele virtutii. Ratiunea devine un viciu, ceva de temut iar omul gaseste ca cel mai mare dusman al sau este propia capacitatea de g�ndire si �ndoiala. Cu greu ne putem imagina un mod mai eficient de a produce un conflict perpetuu �n constiinta omului si deci o intreaga gama de simptome nevrotice".
          Baronul d'Holbach ("Crestinismul demascat", gasit �n culegerea "Scrieri ateiste", Ed. Stiintifica, 1966, p. 168) conclude :
          "Credinta [promovata de Isus] consta �n imposibila convingere �n realitatea dogmelor revelate, a fabulelor absurde, pe care crestinismul ordona discipolilor sa le creada. De unde vine ca acesta virtute cere o renuntare totala la bunul-simt, o aprobare imposibila a unor fapte improbabile, o supunere oarba �n fata autoritatii preotilor, singuri chezasi ai adevarului dogmelor si minunilor pe care orice crestin trebuie sa le creada sub pedeapsa de a fi blestemat."
          Unii crestini �l apara aici pe Isus spun�nd ca desi el a apreciat de fapt ratiunea si �nvatarea, marea majoritate a indivizilor de atunci, din vremea sa, aveau aptitudini intelectuale scazute si erau preocupati mai degraba de supravietuirea de pe o zi pe alta dec�t de rationare. Deci nu avea rost ca Isus sa �nceapa sa le explice si sa le justifice afirmatiile lui.
          Da, dar �n primul rand, erau si atunci indivizi - oric�t de putini - care aveau capacitatea de a rationa si a justifica. �n plus, e clar ca de-a lungul istoriei au existat suficienti astfel de indivizi. Acestia cu greu ar putea fi convinsi de un discurs irational. Totusi, Isus e vazut ca salvatorul tuturor oamenilor, nu doar al analfabetilor din vremea sa si deci ar fi trebuit sa prezinte mesajul sau �n asa fel �nc�t acesta sa convinga pe c�t mai multi. �n al doilea r�nd, daca Isus aprecia valorile intelectuale, de ce nu a facut el �nsusi ceva pentru a �ncerca sa-i determine pe auditori sa �si dezvolte aceste capacitati ? De ce nu a recomandat virtutile �nvatarii, analizei si creativitatii, explic�nd �n linii mari �n ce constau ele ? �n plus, el le-ar fi putut arata oamenilor ca aceste capacitati �i pot ajuta chiar si la rezolvarea problemelor lor at�t de presante de zi cu zi.
          Alti crestini citeaza �n favoarea ideii ca Isus a apreciat valorile intelectuale versetul Matei 10:16 "Fiti dar �ntelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii". S-ar parea deci ca Isus a recomandat virtutea �ntelepciunii.
          Dar nu e clar ce ar trebui sa �ntelegem din acest verset. Sarpele, �n Biblie, este de obicei simbolul raului si �nselaciunii, vicleniei, nu al judecatii sincere si echilibrate. �n plus, porumbeii sunt cunoscuti pentru atacurile lor vicioase asupra altor pasari, deci e greu de vazut �n ce sens sunt ei "nevinovati".
          Altii se refera la Efeseni 5:17 "Nu fiti nepriceputi, ci �ntelegeti care este voia Domnului". Dar e clar ca aici �ndemnul de a accepta �n mod necritic adevarul spuselor lui Isus despre Dumnezeu si voia lui nu e contrazis, ci doar se spune ca un crestin trebuie sa fie sigur ca atunci c�nd sav�rseste o actiune, sa nu �ncalce poruncile divine. Mai mult, avand �n vedere ca temeiurile date de Isus pentru a "justifica" si "explica" voia domnului erau, dupa cum am vazut, extrem de slabe si simpliste si, �n plus, din moment ce multi crestini considera ca voia lui Dumnezeu este clar expusa �n Biblie, a �ncerca sa o �ntelegi nu poate consta, dupa crestini �nsisi, �n vreun efort mintal prea complicat. Deci din nou avem de-a face cu o atitudine lipsita de serioase �nclinatii spre studiul intelectual.
          �n sf�rsit, chiar daca am presupune de dragul argumentului ca Isus ar fi recomandat judecarea si evaluarea ca fiind virtuti importante, de ce nu a oferit el argumente puternice �n favoarea afirmatiilor si "�nvataturilor" sale, din moment ce stia ca cele doua tipuri de "justificari" date de el (si amintite mai sus) sunt simple sofisme si deci nu pot rezista la o analiza atenta si competenta ?

          Isus si �ndemnul de a fi umil

          Printre altele, a fi umil pentru Isus �nsemna servirea altora �n moduri de multe ori foarte umile (Luca 22:26; 18:14; 9:48) si a face acte de caritate �n secret (Matei 6:4).
          Ce putem spune despre acest �ndemn al lui Isus la umilinta ? Sigur, daca tot ce vrea el sa ne comunice este ca nu e bine sa fim aroganti, atunci sfatul sau e bun de urmat. Este �nsa la fel de adevarat ca e greu de crezut ca oamenii aveau nevoie da sfatul unei fiinte supranaturale pentru a �ntelege acest fapt relativ evident si de adevarul caruia ne putem convinge simplu din experienta.
          Problema principala �nsa cu �ndemnul lui Isus la umilinta este, dupa cum scrie Martin ("The Case against Christianity", Temple, 1991), ca
          "acest �ndemn este de obicei interpretat �ntr-un mod mai radical si Isus �nsusi se pare ca a dorit o asemenea interpretare extrema. Indemnul [de a fi umil] include servirea oamenilor �n moduri josnice (lowly), nepasare fata de prestigiu, de onoruri si recunoastere, a nu judeca pe altii si facerea de actiuni altruiste pe ascuns. Dus la extrem, �ndemnul lui Isus devine problematic".
          De ce ar trebui sa ne abtinem de la a-i judeca pe altii ? Este important sa evaluam caracterul celor din jur, pentru a sti pe cine sa admiram, �n cine sa avem �ncredere si pe cine sa evitam sau sa educam. Nu mai vorbesc de necesitatea existentei sistemului juridic. Acum unii crestini sustin ca de fapt Isus a vrut sa spuna ca nu trebuie sa �i judecam pe altii fara a vedea propriile noastre defecte. Dar daca asta ar fi vrut el sa spuna, nu ar fi trebuit sa zica "nu judecati pe altii" ci "judecati-i pe altii cu aceleasi criterii cu care va judecati pe voi". Isus �nsa nu a parut ca condamna un anume fel de judecata, ci pur si simplu judecarea altora, fara alte specificatii. Alti crestini spun ca daca am �ncepe sa-i judecam pe ceilalti ar trebui sa ne asteptam ca si noi sa fim la fel judecati, consecinta neplacuta. Dar de ce sa ne temem de judecata celorlalti ? Numai daca am face cu buna stiinta fapte anti-sociale ar trebui sa ne temem, nu si daca �ncercam cu sinceritate sa ne comportam moral.
          Este deasemenea greu de �nteles de ce faptele bune nu ar trebui facute �n public. La urma urmei, daca persoana X doneaza o suma de bani pentru saraci (indiferent de motivul pentru care o face, de exemplu efectiv pentru ajutarea unor nevoiasi sau pentru publicitate sau pentru ambele), persoanele care afla de aceasta fapta altruista pot fi tentate sa urmeze exemplul lui X. Cu at�t mai mult cu c�t X poate fi o persoana importanta si apreciata �n societate, fie la nivel de tara, fie la nivel de oras sau chiar familie.
          Putem conclude, odata cu Holbach ("Scrieri", p.173),
          "Daca te g�ndesti c�tusi de putin, vei fi convins ca aroganta, �ngamfarea, vanitatea sunt �nsusiri neplacute si de dispretuit; �nsa umilinata crestinului trebuie sa mearga �nca mai departe, el trebuie sa renunte la ratiunea sa, sa se �ndoiasca de virtutile sale, [...] sa piarda cea mai justificata stima pentru el �nsusi. De unde se vede ca aceasta pretinsa virtute nu este capabila dec�t sa degradeze pe om, sa-l �njoseasca �n ochii sai [...] A interzice oamenilor de a se stima pe ei �nsisi si de a merita stima celorlalti �nseamna a rupe cel mai puternic resort care �i conduce la actiuni marete, la studiu, la �ndemanare".

          Ilegalitati comise de Isus

          - Isus a �ncalcat legea fur�nd gr�u �n ziua sabatului (Marcu 2:23). Cineva mi-a raspuns ca din moment ce nu stim daca terenul pe care se afla gr�ul era sau nu �n proprietatea cuiva, nu putem sti daca aici e vorba de furt. Dar �n replica se poate spune ca din moment ce pe acel teren existau semanaturi si lanuri de gr�u - care, dupa cum stim, nu apar la �nt�mplare, ci �n urma unei munci agricole asidue - e extrem de probabil ca pam�ntul respectiv �i apartinea �ntr-adevar cuiva, care �l cultivase si lucrase �n prealabil. Poate ca aici se va raspunde ca Isus si ucenicii sai erau flam�nzi si deci ca aveau dreptul sa fure gr�ul. Dar este greu de crezut ca indivizii au dreptul sa �ncalce legea doar pe motiv ca sunt flam�nzi. Mai indicat moralmente era mai �nt�i sa �ncerce sa ceara cuiva de m�ncare, sau sa �ncerce sa ceara acordul proprietarului gr�ului. Versetele Marcu 2:23-28 arata ca nici Isus si nici ucenicii nu au �ncercat sa faca acestea.
          Unii crestini sugereaza aici ca de fapt legea care interzicea sustragerea gr�ului �n ziua de sabat era eronata iar Isus nu a vrut dec�t sa scoata acest lucru �n evidenta. Replica aceasta este �nsa suspecta. Daca acea lege era problematica, atunci problema ei principala era ca condamna furtul gr�ului numai �n ziua de sabat, �n loc sa-l condamne �n orice situatie. Cu greu �nsa poate fi Isus vazut aici ca �ncerc�nd, prin furt, sa atraga atentia asupra acestei scapari a legii. �n plus, e evident ca nu e indicat sa evidentiem hibele din sistemul juridic �ncalc�nd legile �n vigoare, ci doar pe cale teoretica, �ncerc�nd sa schimbam �n mod pasnic legea sau legile deficitara(-e).
          - Isus i-a �ncurajat pe propriii discipoli sa fure un magar si o magarita (Matei 21:1-3). Chiar daca le-a zis discipolilor ca �n cazul �n care vor fi descoperiti, sa-i asigure pe proprietari ca le vor trimite animalele �napoi, este clar ca nimeni nu are voie sa ia fara voia proprietarului din averea acestuia, chiar daca ulterior obiectele luate �i vor fi returnate. Aici se poate spune ca nu e exclus ca Isus sa se fi �nteles �n prealabil cu proprietarul animalelor. Aceasta sugestie e �nsa improbabila. Daca asa ar fi fost, atunci Isus probabil ca le-ar fi zis discipolilor ca �n cazul �n care cineva �i descopera lu�nd animalele sa le spuna (si) ca au acordul proprietarului, d�nd si numele acestuia. De fapt, �nsusi proprietarul lor probabil ca i-ar fi informat pe satenii lui ca �n cazul �n care observa niste oameni lu�nd animalele, sa nu se alarmeze. Asadar, actiunea lui Isus ram�ne cel mai probabil un condamnabil �ndemn la furt. Cu at�t mai mult cu c�t Isus si discipolii sai nu se aflau �ntr-o situatie de urgenta din care sa fi putut iesi numai daca furau acele animale. Evident, era mult mai indicat sa ceara voia proprietarilor animalelor �nainte sa le ia.

          Nonrezistenta �n fata raului

          - Isus a spus : "Daca te bate cineva peste o falca, �ntoarce-i si pe cealalta. Daca �ti ia cineva haina cu sila, nu-l opri sa-ti ia si camasa" - Luca 6:26-27. Alte �nvataturi �n acest sens sunt : daca cineva �ti fura ceva, nu �ncerca sa recuperezi (Luca 6:30); daca ai pierdut un proces, da mai mult dec�t a ordonat judecatorul (Matei 5:40); daca cineva te forteaza sa mergi o mila, mergi doua mile (Matei 5:41) etc.
          Dar de ce ar trebui sa ne comportam �n felul acesta, ca niste animale de sacrificiu ? Este ceva condamnabil sau deplasat �n a incerca sa ripostam atunci c�nd suntem atacati pe nedrept si jefuiti ? De ce nu am avea voie macar sa plecam din fata agresorului, �n loc sa-l invitam sa ne loveasca din nou ? Sigur, sunt situatii �n care meritam o anumita pedeapsa sau c�nd suntem atacati de persoane apropiate noua, �n care nu ar fi cazul sa ripostam, ca de exemplu parintii. Chiar daca unul din parinti ne loveste pe nedrept, este probabil indicat sa nu ripostam. Dar nu e clar nici ca ar trebui sa stam pe loc, astept�nd sa o faca din nou. �n orice caz, afirmatia lui Isus nu se refera la asemenea situatii speciale, ci are caracter de universalitate : oricine te-ar lovi, din orice motiv (justificat sau nu), trebuie sa-l inviti sa o faca din nou. Aceasta �nvatatura este �nsa �ndoielnica.
          Unii crestini afirma aici ca �n cazul �n care am riposta, ar putea �ncepe un conflict �n toata regula si astfel raul s-ar �nmulti si agrava. Dar nu s-ar putea raspunde ca o asemenea atitudine pasiva (daca nu chiar de invitare a unui nou atac) �n fata raului duce la fel de bine la �nmultirea raului ? �n definitiv, e plauzibil sa credem ca indivizii care �i ataca pe altii �n mod nedrept si deci care nu au nici moralitate si nici demnitate, vaz�nd ca nu primesc nici o replica periculoasa, ar continua si mai energic atacul asupra unei persoane nevinovate. �n plus, presupun�nd ca �ntr-adevar riposta cauzeaza mai mult rau dec�t bine, �nmultirea raului ar putea fi ocolita si daca pur si simplu am fugi din fata atacatorului �n loc de a sta pe loc sau de a-l invita sa ne loveasca din nou. Nu se poate spune ca fugind, victima da dovada de lasitate. Ea poate ceda realiz�nd ca un contraatac e posibil sa aiba consecinte neplacute pentru toata lumea implicata. Astfel, fugind din fata agresorului, victima da dovada mai degraba de maturitate dec�t de lasitate.
          Parafraz�nd �ntrebarea de mai sus, nu cumva atitudinea pasiva �n fata agresiunii nejustificate duce la sporirea raului �n societate sau �n orice caz, la scaderea eficientei luptei contra lui ? Apologetii raspund de obicei aici ca ai dreptul si e chiar indicat sa �ntorci celalalt obraz doar c�nd raul �ti este tie facut, dar nu si c�nd el e facut altuia. Dar o asemenea atitudine �ntr-adevar pare sa submineze eficienta luptei contra raului. Nu ar fi mult mai indicat si eficient ca fiecare sa �si poarte de grija si sa reactioneze contra abuzurilor ce se fac vizavi de persoana lui, apel�nd la ajutorul celorlalti numai c�nd nu poate face fata de unul singur ? E cel putin greoi si incomod �n lupta contra raului social ca fiecare sa aiba grija altuia �n afara de a sa.

          Isus a ignorat multe probleme morale importante

          Isus nu a zis nimic �n legatura cu avortul, sinuciderea, pedeapsa cu moartea, protectia mediului, contraceptia, justetea razboiului, discriminarea. Nu e clar nici ca am putea �ntelege ce atitudine ar fi avut el fata de aceste chestiuni din celelalte actiuni si �nvataturi ale sale. Porunca lui "iubeste-ti aproapele" sugereaza ca Isus s-ar fi opus pedepsei cu moartea, dar amenintarile cu focul iadului sugereaza ca Isus ar fi de acord cu moartea si/sau cu alte pedepse foarte crude. Doctrina lui cu privire la nonrezistenta sugereaza ca ar fi �mpotriva razboiului, dar actiunea sa violenta de a-i alunga pe negustori pare sa sugereze ca el aproba folosirea violentei cel putin �n anumite cazuri.
          Totusi, din partea unui mare �nvatator �ntr-ale moralei, ar fi trebuit sa avem ghidare si �n privinta acestor chestiuni at�t de importante. A nu parea interesat de ele nu e o atitudine la care sa ne asteptam de la un individ ce pretinde ca este fiul lui Dumnezeu si ca de respectarea si urmarea spuselor si verdictelor sale depinde soarta noastra eterna.
          Se poate raspunde ca oamenii cu care Isus vorbea pe atunci, �n vremea sa, nu cunosteau multe dintre aceste notiuni, deci afirmatiile lui Isus nu ar fi avut relevanta pentru ei.
          Totusi, nu e clar ca multe dintre aceste notiuni le erau necunoscute oamenilor de atunci. Si pe atunci erau razboaie, discriminari, pedepse capitale si sinucideri. �n plus, fiind salvatorul si �nvatatorul tuturor oamenilor, el trebuia sa se refere si la probleme precum avortul, contraceptia si eutanasia, din moment ce ar fi trebuit sa stie ca va veni o vreme �n care ele vor avea relevanta. De fapt, nici macar nu era necesar ca Isus sa se refere explicit la acestea, induc�ndu-i astfel �n confuzie pe cei care �l ascultau. �n cazul avortului, de pilda, daca Isus era �mpotriva acestei practici, ar fi fost suficient sa spuna ca pruncul este �nca de la concepere o fiinta umana completa, dand astfel de �nteles generatiilor viitoare ca suprimarea lui, adica avortul, e o crima.
          - Isus nu a zis nimic cu privire la socialism, democratie, tiranie. A spus doar sa ne platim taxele. Dar acest �ndemn e compatibil cu orice tip de guvernam�nt. Mai mult, ce se �nt�mpla daca guvernul e diabolic ? Trebuie sa ne platim taxele fata de el �n continuare ?
          Crestinii raspund aici ca si la problemele de mai sus, legate de sinucidere si avort, de pilda : notiunile �n cauza nu le erau cunoscute indivizilor de atunci. Dar si replicile mele de acolo raman relevante aici.
          - Chiar si acolo unde s-a referit la unele chestiuni morale importante, spusele lui Isus sunt cel putin dubioase si greu de luat �n serios. De exemplu, referindu-se la divort, Isus considera �n Matei 5:32 ca cine se casatoreste cu o femeie divortata comite adulter, o fapta extrem de grava pe atunci, pedepsita de Vechiul Testament cu moartea.

          Isus si regula de aur

          - In Luca 6:31 se scrie : "Ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel". Aceasta este numita "regula de aur".
          Multi indivizi, �l admira pe Isus pentru originarea acestui principiu. Ceea ce nu stiu ei �nsa este ca acest principiu nu �i apartine lui Isus. �ntr-adevar, el exista �n diverse forumulari cu mult timp �naintea personajului �n discutie : Thales, Pittacus, Aristotel, Confucius, Aristip si Hillel sunt doar c�teva exemple de g�nditori care au recomandat regula de aur cu zeci si sute de ani �naintea lui Isus. Este deasemenea interesant ca, spre diferenta de multi din sustinatorii regulii de aur dinaintea lui, Isus nu a oferit argumente rationale, cu relevanta etica, �n sprijinul folosirii de catre el a regulii amintite.
          Unii crestini sustin ca noutatea importanta cu care a venit Isus a fost ca el a formulat principiul �n forma pozitiva : fa altora ce vrei sa-ti faca ei tie, p�na la Isus el fiind formulat �n forma negativa : nu face altora ce nu vrei ca altii sa-ti faca tie. Dar acesta pretentie a crestinilor nu e adevarata. Aristotel, de pilda, a formulat regula tot �n termeni pozitivi : "Trebuie sa ne purtam fata de altii asa cum vrem si ei sa se poarte fata de noi". Deci chiar daca regula de aur este un precept cu relevanta etica, Isus nu are nici un merit special legat de acest principiu.
          Dar este regula de aur un precept valabil din punct de vedere etic ?
          Una din problemele cu aceasta regula este ca exista oameni care nu �si doresc sa fie tratati �n feluri �n care altii ar dori. Un musulman nu �si doreste sa fie tratat ca un crestin din partea unui crestin, iar un crestin nu ar dori sa fie tratat ca un ateist din partea unui ateist si invers. De exemplu, un musulman nu ar dori sa traiasca �ntr-o societate �n care practicile crestine - de la construirea bisericilor p�na la punerea �n practica a sarbatorilor si a tuturor �nvataturilor crestine - sa fie la foarte mare pret, desi crestinii ar dori asta si deci ar trebui sa doreasca asta si pentru musulman. Similar, un capitalist nu ar dori sa traiasca �ntr-un sistem comunist desi un comunist ar dori aceasta. Astfel, se pare ca decurge de aici ca un comunist ar trebui sa faca astfel �ncat capitalistul sa traiasca �ntr-un sistem comunist indiferent de optiunea capitalistului, consecinta cel putin dubioasa. Multi nu doresc sa fie tratati din partea unui masochist asa cum ar vrea masochistul sa fie tratat de catre altii etc.
          Apologetii raspund aici ca exemplul cu masochistul nu e �n spiritul regulii. De fapt, continua ei, masochistul vrea sa fie ranit pentru ca asta �i face placere, deci el ar trebui sa faca celorlalti ceea ce le face lor placere.
          Dar aici s-ar parea ca avem de-a face deja cu o alta regula : �ntelege ce �si doresc oamenii, �ntelege ce �ti doresti si tu, si fa �n asa fel �nc�t at�t tu c�t si ceilalti sa va �ndepliniti dorintele. �n mod cert, Isus nu a sustinut asa ceva. Deci �n forma �n care a fost recomandata de Isus, regula de aur nu este lipsita de probleme serioase.
          Mai departe, ne putem �ntreba daca regula de aur ar trebui practicata �ntotdeauna, indiferent de �mprejurari, asa cum sugereaza Isus. Un raspuns negativ aici pare justificat. Ar trebui sa ne comportam fata de altii asa cum am vrea si ei sa se poarte fata de noi, dar daca ceilalti nu ne �ntorc favoarea, "fa celorlalti ceea ce iti fac ei tie" este un sfat mult mai indicat. �ntorc�ndu-ma la discutia pe tema nonrezistentei �n fata raului, putem spune chiar ca "fa altora ceea ce �ti fac ei tie" este mai benefica �n aceste conditii, at�t pentru individ c�t si pentru societate dec�t regula de aur. Fiecare individ este astfel �ncurajat sa-i raspunda agresorului cu aceeasi moneda, conform legii talionului : "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Acest principiu nu �nseamna �nsa ca �n cazul �n care raul facut asupra noastra este de domeniul infractionalitatii, trebuie la r�ndul nostru sa comitem infractiuni �mpotriva agresorului. �n aceste cazuri, aducerea infractorului �n fata instantei de judecata si pedepsirea lui conform legii este retributia cuvenita. Unii mi-au raspuns aici ca daca ne purtam cu altii asa cum se poarta ei cu noi, ar �nsemna ca de multe ori sa ne cobor�m la nivelul lor. Acest raspuns se bazeaza �nsa pe o ne�ntelegere. Cel care ma ataca fara a-l fi provocat si chiar �n ciuda comportamentului meu binevoitor, se poarta �ntr-adevar josnic deoarece da dovada de rautate fata de o persoana care nu o merita. Dar daca eu ma port fata de el cu aceeasi moneda, atac�ndu-l dupa ce am fost agresat de acesta, atunci nu mai e vorba de nici "o cobor�re", pentru ca �n acest caz eu nu atac pe un om nevinovat. Deci desi este josnic sa agresezi o persoana nevinovata, nu e nimic condamnabil �n a raspunde cu aceeasi moneda unei persoane care se dovedeste rau-voitoare, si deci deloc inocenta.

          Iubirea de aproapele si de dusmani

          - �n Matei 22:39 se scrie : "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine �nsuti". �n Luca 6:27-36 se scrie, printre altele : "iubiti pe vrasmasii vostrii, faceti bine celor ce va urasc".
          Aceste precepte nu �i apartin �n totalitate lui Isus. De exemplu, cel despre iubirea de aproapele exista si �n Vechiul Testament : Levitic 19:18 iar cel despre facerea de bine fata de dusmani fusese formulat �n Sadder (vechea Biblie persana), Codul lui Manu, Koran precum si �n scrierile lui Pitagora, Hafiz sau Publius Syrius. Singurul element nou introdus este cel al iubirii dusmanilor, noutate dubioasa �nsa mai ales din punct de vedere psihologic.
          Sunt aceste precepte bune de urmat ? Nu e clar ca un raspuns pozitiv ar fi justificat.
          Mai �nt�i, e util sa ne �ntrebam la cine se referea Isus prin "aproapele" si prin "dusman" ? Din Biblie nu rezulta clar. Desi �n parabola bunului samaritean el pare sa sugereze ca aproapele este oricare dintre ceilalti oameni, am vazut ca el recomanda pedepse brutale aplicate de stap�ni sclavilor pentru simplul motiv ca ultimii nu s-au supus vointei stap�n ului. Desi recomanda iubirea si facerea de bine fata de dusmani, am vazut mai sus ca �n Luca 19:27 el ne da de �nteles ca vrea sa-i vada pe cei care nu �i accepta autoritatea macelariti �n fata sa, iar �n Matei 23:33 ca acestia sa fie torturati �n iad. Aceste pasaje pot fi reconciliate numai daca am crede ca iubirea aproapelui si a dusmanilor e compatibila cu relatia stap�n-sclav si cu macelarirea si torturarea eterna a dusmanilor, ceea ce �nsa e extrem de implauzibil.
          �n plus, �n formularea cea mai cunoscuta a poruncii (precum e cea de mai sus) ni se spune sa �i iubim pe altii asa cum ne iubim pe noi �nsine. Dar ce se �nt�mpla �n cazul celor care au a parere proasta despre ei �nsisi sau chiar se auto-dispretuiesc ? S-ar parea deci ca celebra formulare a iubirii aproapelui din Matei 22:39 e cel putin confuza.
          Sa lasam �nsa aceste probleme la o parte si sa presupunem ca Isus s-a referit prin "aproape" la toti oamenii, asa cum multi crestini cred �n prezent, si ca formularea data de el �n Matei 22:39 nu este problematica. Devine �n acest caz porunca lui acceptabila ? Nu neaparat.
          Este clar ca iubirea este un sentiment si, ca orice sentiment, aparitia sa nu poate fi comandata sau controlata volitional. Dupa cum scrie Smith ("The Case", p. 323) : "Iubirea e un raspuns emotional �n fata valorii, iar daca nu gasim aceste valori �n oameni, cum am putea forta aparitia iubirii ? Isus nu ne lamureste. El pur si simplu �i ameninta cu damnarea cei care nu se supun poruncii lui". Nathaniel Branden ("The Disowned Self", Nash Publ., 1971, p.108) completeaza :
          "Dorintele si emotiile ca atare sunt involuntare; ele nu sunt subiectul controlului volitional direct si imediat, ci rezultatul automat al integrarilor subconstiente. [...] E greu de imaginat magnitudea dezastrului, distrugerea vietilor omenesti produse de credinta ca dorintele si emotiile pot fi facute sa apara si sa dispara printr-un act de vointa.
          Celor care accepta validitatea poruncii lui Isus [...] �nvataturile sale sunt �n mod clar un �ndemn la represiune si refulare. Intentionat sau nu, acesta e efectul lor".
          Mai departe, ne putem �ntreba daca nu cumva �ncercarea de a-i iubi pe toti nu duce la scaderea intensitatii dragostei fata de persoanele care merita dragostea noastra mult mai mult dec�t majoritatea oamenilor ? Mai mult, ura reprimata nu duce oare la o confuzie a sentimentelor ? Putem recunoaste iubirea adevarata fara a avea o serioasa experienta a urii ?
          �n sf�rsit, fortarea de a-i iubi pe toti din jur nu duce la o dificultate considerabila a judecarii comportamentului si valorii fiecaruia ? Este un sentiment, fie el si cel al dragostei, un temei suficient de constant si demn de �ncredere pentru a fonda moralitatea ? Pana c�nd asemenea �ntrebari nu vor primi un raspuns plauzibil si care sa justifice porunca lui Isus, putem ram�ne sceptici cu privire la moralitatea si eficienta uramarii poruncii lui Isus.
          Unii crestini sustin aici ca de fapt prin "iubirea aproapelui" nu ar trebui sa �ntelegem at�t o atitudine sentimentala fata de altii, ci grija complet altruista fata de acestia si �ncercarea de a le rezolva problemele si necazurile. Dar daca ar fi fost asa, de ce �n loc sa vorbeasca despre iubire �n sensul uzual, nu a precizat Isus acest lucru, pentru a evita ne�ntelegeri importante de acest fel ?
          �n fine, chiar trec�nd peste aceasta �ntrebare, si aceasta interpretare a poruncii lui Isus are dezavantaje din punctul de vedere al cuiva care vrea sa ne convinga de unicitatea lui Isus ca si �nvatator.
          Mai �nt�i, e greu de vazut de ce ar trebui sa vedem �n Isus un model si un �nvatator important �n aceasta privinta. �n prezent exista eticieni inclusiv secularisti care argumenteaza spre acelasi ideal etic (altruism si grija accentuata fata de binele societatii) dar folosind rationamente si idei mult mai complexe, mai bine argumentate si deci pled�nd mult mai credibil dec�t a facut-o Isus. William Frankena este un astfel de filosof al eticii. �n cuvintele lui ("Ethics", Englewood Cliffs, 1973, pp.56-59), "cea mai clara si plauzibila perspectiva este, �n opinia mea, identificarea legii iubirii cu ceea ce eu am numit principiul binefacerii (beneficence), adica al facerii de bine si accentuarea nevoii de a completa acest principiu cu cel al dreptatii distributive sau egalitatii [...] legea iubirii este de fapt un principiu bivalent, care ne spune sa fim binevoitori fata de toti si sa fim astfel �n mod egal �n toate cazurile [fara a discrimina]." �n aceasta situatie, Frankena spune ca legea iubirii e identica cu viziunea propusa de el, adica o teorie deontologica moderata ce consta �n combinarea principiului binefacerii cu principiul dreptatii. Dupa cum afirma si Martin, principiul dreptatii la Frankena �nseamna ca trebuie sa ajutam oamenii �n functie de nevoile si abilitatile lor. Aceasta specificare a conditiilor �n care oamenii trebuie ajutati, reprezinta un nou avantaj al teoriei lui Frankena fata de spusele lui Isus. �n loc de a clarifica la r�ndul lui fata de cine si �n care �mprejurari trebuie sa fim generosi, Isus ne spune doar "celui ce-ti cere, da-i" - Matei 5: 42. �n aceasta forma �nsa, lipsita de specificatii, �ndemnul lui Isus �nseamna ca trebuie sa dam bani si bunuri oricui ne cere si �n orice �mprejurari, fara sa cercetam daca respectivul e cu adevarat �n nevoie si/sau indiferent daca el �si poate procura pe cont propriu bunuri asemanatoare cu ale noastre. �n aceasta situatie, �ndemnul lui Isus e exagerat si implauzibil, suferind deci de imprecizii pe care etica non-religioasa a lui Frankena nu le are.
          Mai mult, am vazut mai sus ca Isus �si fundamenta poruncile pe apelul la trasaturile egoiste ale oamenilor : pe promisiunea raiului �n caz ca indivizii �i accepta spusele, pe amenintarea iadului daca nu o fac. �n acest caz, devine evident ca interpretarea uzuala care se da poruncii iubirii de aproapele, aceea de imbold la pur altruism si generozitate sincera �si pierde din credibilitate si porunca �n cauza, fiind bazata pe considerente egoiste, nu pare sa mai aiba multe relevante etice.
          Dar chiar daca moralitatea poate fi �ntr-adevar construita pe temeiuri egoiste, nu e clar ca cea bazata pe promisiunile �ndepartate ale raiului si iadului este nemaipomenit de eficienta. E plauzibil sa credem ca oamenii sunt cel mai motivati de c�stigurile si amenintarile mai degraba imediate dec�t dintr-un viitor �ndepartat. �n acest caz, o educatie care sa se foloseasca de rasplati si amenintari la �ndem�na, imediate, pentru a-i determina pe oameni sa faca bine societatii este mai realista si mai usor de acceptat dec�t cea a lui Isus. De fapt, si aici exista teorii serioase si complexe ca alternative la �ndemnul si temeiurile simpliste ale lui Isus. John Rawls a aratat �n cartea sa "A Theory of Justice" (Cambridge, 1971, cap. 3) ca legile drepte si nepartinitoare �n societate pot fi construite de indivizi egoisti si rationali care �si urmaresc interesele �n acesta lume, nu �n alta post-mortem. �n plus, ne putem g�ndi ca un patron rational si egoist al unei fabrici de �mbracaminte poate fi motivat spre a dona o anumita cantitate de �mbracaminte unui orfelinat de conditia ca numele firmei sale sa fie facut public pe frontispiciul respectivului orfelinat. Astfel, ambele parti au de c�stigat : patronul �si face reclama iar orfelinatul primeste haine fara sa plateasca. Deasemenea, preocuparea exclusiva de propriul bine si propria reusita poate avea urmari benefice si pentru ceilalti �n acesta viata. Un individ care se preocupa numai de a reusi �n afaceri, de pilda, fara a irosi eforturi importante pentru a face actiuni caritabile, are sanse sa devina un proprietar de succes, detin�nd mai multe fabrici si uzine, de exemplu. �n acest caz, cu c�t succesul lui e mai mare si fabricile sale mai numeroase, cu at�t el creaza mai multe locuri de munca pentru someri, contribuind astfel la eliminarea saraciei si a somajului. Un sistem de justitie impartial si vigilent macar �n mare parte daca nu �n totalitate (ceea ce nu pare un deziderat utopic, �n multe tari existand deja un asemenea sistem), poate constitui o amenintare imediata suficient de periculoasa pentru majoritatea potentialilor raufacatori. �n acest fel, un sistem social �n care indivizii egoisti sunt m�nati la fapte cu caracter benefic pentru societate si �ndepartati de faptele anti-sociale prin beneficii si pedepse imediate este coerent si plauzibil, devenind preferabil celui bazat pe promisiunile post-mortem de rasplata si corectii promovat de Isus.
          Crestinii se poate sa replice aici ca si Isus s-a referit la pedepse si rasplati imediate, atunci c�nd a spus ca �mparatia lui Dumnezeu e aproape. În Matei 16:28 si Apocalipsa 3:11, Isus declara ca �mparatia cu pricina va veni repede, chiar �nainte ca toti indivizii care �l ascultau atunci sa moara. Problema cu aceasta replica este modul �n care ar trebui sa �ntelegem versetele �n cauza : �n ce sens este aceasta venire "imediata", din moment ce au trecut deja doua mii si ceva de ani de c�nd Isus a facut aceste promisiuni, ne�mplinite p�na �n prezent ? Ce �nseamna aici "imediat" ?
          Pe de alta parte, o educatie de felul celei la care m-am referit eu nu sufera de asemenea imprecizii si deci ram�ne preferabila.
          �n concluzie, poruncile iubirii si a iertarii dusmanilor nu �i apartin lui Isus si deci nu e cazul sa-i facem acestuia onoarea nemeritata de a-l acredita cu originarea lor. Mai mult, alte afirmatii si comportamente ale lui Isus par sa �ngreuneze �ntelegerea si raza de aplicare a acestor principii. �n plus, cea mai cunoscuta formulare a lui Isus a principiului iubirii este cel putin confuza. Las�nd acestea la o parte, �ntr-o interpretare la �ndem�na a pricipiului, acesta e dubios deoarece se bazeaza pe ideea ca iubirea poate fi controlata volitional. Dar chiar si daca interpretam principiul �n alt sens, exista �n prezent variante non-religioase ale principiului iubirii de aproapele din acesta interpretare, mult mai serioase si care deci trebuie preferate. Mai departe, nu e clar nici ca temeiurile pe care Isus si-a fundamentat �n mare parte discursul, deci inclusiv legea iubirii, ar fi cu adevarat morale, ceea ce ne justifica sa credem ca interpretarea uzuala a poruncii iubirii - aceea de altruism pur si generozitate sincera - nu este corecta. �n sf�rsit, chiar daca presupunem ca moralitatea poate fi �ntr-adevar bazata pe principii si �ndemnuri egoiste si ca astfel vor rezulta actiuni benefice pentru ceilalti, din nou nu avem de ce sa preferam temeiurile lui Isus ca fiind eficiente si indicate. O educatie cladita pe c�stigurile si pierderile imediate, din aceasta viata, pe care indivizii egoisti le pot avea, este coerenta si mai eficienta �n ce priveste binele general, fiind astfel de preferat.

          Isus a fost un ipocrit

          - Isus a zis "onoreaza-ti parintii" (Matei 15:14) dar el �nsusi a fost nepoliticos cu mama sa (Ioan 2:4; Ioan 19:26).
          - Desi Isus promova umilinta chiar dusa la extrem, el a spus despre el �nsusi ca e mai mare dec�t templul (Matei 12:6), mai mare dec�t Iona (Matei 12:41) si mai mare dec�t Solomon (Matei 12:42). Isus a mai spus ca cine nu e cu el, e �mpotriva lui (Matei 12:30). Aceasta fraza a fost una familiara regimurilor totalitare, ceea ce sugereaza ca �ntre gandirea megalomana a dictatorilor si cea a lui Isus au existat similaritati semnificative.
          Cineva mi-a raspuns aici ca Isus nu a dat dovada de orgoliu c�nd a afirmat acestea, deoarece aceste merite i se cuvin pe drept cuv�nt. Poate, dar �ndemnul lui la umilinta tocmai asta presupunea, printre altele : renuntarea la afisarea propriilor calitati, chiar daca acestea sunt reale.
          - Isus s-a pronuntat contra m�niei (Matei 5:22) dar el �nsusi s-a m�niat (Marcu 3:5; 11:15-19; Matei 11:22-24; 21:12-15; Luca 10:13-15; Ioan 2:13-17). Unii crestini este posibil sa raspunda aici ca �n unele dintre exemplele citate, precum Ioan 2:13-17, nu se spune explicit ca Isus s-a m�niat.
          Dar desi e adevarat ca nu se spune asta explicit, o putem deduce usor din actiunile lui Isus : scoaterea lumii afara din templu folosindu-se de un bici, aruncarea banilor negustorilor si rasturnarea meselor sugereaza o scena dramatica si violenta, �n care cu greu ne putem imagina pe cineva ca action�nd astfel calm si senin. De altfel, daca Isus s-ar fi comportat at�t de neobisnuit �n aceste conditii, cu siguranta ca evanghelistii ar fi mentionat acest detaliu.
          - Desi a condamnat folosirea invectivelor ("oricine va zice fratelui sau <<Prostule!>> va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice <<Nebunule!>>, va cadea sub pedeapsa gheenei" - Matei5:22) Isus �nsusi a �njurat si jignit diversi indivizi (de obicei, pentru simplul motiv ca nu i-au acceptat spusele), folosind cuvinte precum "nebuni", "c�ini" si "vipere" : Marcu 7:27; Matei 12:34; 23:17; 23:33. (Membrii unor grupari naziste, precum si protestantul Martin Luther, s-au folosit de aceste versete jignitoare pentru a-si justifica anti-semitismul. Mai precizez ca invectivul "c�ine" era unul foarte dur si jignitor la acea vreme prin acele locuri.)
          - Isus a zis "cu Dumnezeu totul este posibil" (Matei 19:26; Marcu 10:27; Luca 18:27). Dar datorita necredintei celorlalti, Isus �nsusi nu a fost �n stare sa faca miracole (Matei 13:58 si Marcu 6:5).
          - Desi se presupune ca a promovat iubirea si �ntelegerea �mpreuna cu condamnarea violentei, Isus a folosit forta pentru a-i �nlatura pe comercianti (Marcu 11:15). Nu a facut nici un efort pentru a-i c�stiga de partea lui prin iubire. Lucru curios, pentru ca, dupa cum spune Michael Martin ("Atheism", p. 163), Isus nu a promovat iubirea pe temeiuri pragmatice - adica el nu a zis ca iubirea sa fie folosita numai c�nd este eficienta, iar c�nd nu, sa se foloseasca forta si violenta.
          - Desi Isus ne da de �nteles ca ar pretui onestitatea, el �nsusi minte. De exemplu, �n Ioan 18:20 Isus afirma ca "totdeauna am �nvatat pe norod �n sinagoga si �n Templu, unde se aduna toti iudeii, si n-am spus nimic pe ascuns". Totusi, stim din Matei 13:1-3 ca Isus le-a vorbit oamenilor �n pilde langa mare iar din Luca 6:17-49 ca Isus le-a vorbit �n acelasi mod de pe o c�mpie. �n Marcu 4:11-12 se scrie : "[...] pentru cei ce sunt afara de numarul vostru, toate lucrurile sunt �nfatisate �n pilde; pentru ca, macar ca privesc sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu �nteleaga" ceea ce contrazice afirmatia lui ca n-a spus niciodata nimic pe ascuns.
          (Pentru acest subcapitol m-am inspirat, �n parte, din Donald Morgan, "Jesus was a Hypocrite", www.infidels.org/library/modern/donald_morgan/index.html)

          Sacrificiul lui Isus

          Multi crestini (si nu numai) sunt tentati sa afirme aici ca orice s-ar spune despre practicile si spusele lui Isus, sacrificiul sau de pe cruce ram�ne o remarcabila dovada de bunatate. Asadar, chiar daca tot ce am spus eu mai sus este adevarat, Isus merita sa fie considerat �n continuare un ideal unic de generozitate, iertare, �ntr-un cuv�nt, de moralitate.
          Aceasta replica nu e �nsa lipsita de probleme severe.
          Una din conditiile esentiale pentru credibilitatea acestui raspuns este sa avem o teorie convingatoare a rascumpararii (atonement), adica a motivelor pentru care Isus s-a �ncarnat, a murit pe cruce si a �nviat. Fara o explicatie plauzibila a acestui sir de fapte, nu putem �ntelege rostul sacrificiului lui Isus, iar a te sacrifica fara rost nu vad de ce ar fi o atitudine �nteleapta, cu at�t mai putin una morala. Problema este ca o astfel de explicatie lipseste �n prezent. Desi exista mai multe �ncercari de lamurire (ceea ce �n sine dovedeste confuzia crestinilor cu privire la acesta chestiune) a rostului rascumpararii, toate au dificultati grave. Din considerente de spatiu, nu le voi prezenta pe toate, dar ma voi opri la doua mai importante.
          Prima �i apartine lui Origen si incearca sa justifice rostul sacrificiului lui Isus sustinand ca diavolul era �n posesia umanitatii si ca drepturile lui de posesie nu puteau fi ignorate. Dumnezeu se �nvoieste sa plateasca cu moartea propriului fiu rascumpararea umanitatii. Diavolul, orbit de orgoliu, crede ca �ntr-adevar se va putea alege cu fiul lui Dumnezeu si accepta "t�rgul". Isus scapa �nsa din ghearele satanei si se �ntoarce la tatal sau. Dificultatile cu aceasta teorie sunt �nsa multiple.
          E greu de crezut ca diavolul, care nu e considerat ca lipsit de realism, pragmatism si de o inteligenta ascutita, ar putea fi at�t de orbit de orgoliu �nc�t sa creada ca e mai puternic dec�t �nsusi fiul lui Dumnezeu si ca ar putea sa-l captureze. �n plus, de ce a trebuit Dumnezeu sa-i recunoasca diavolului vreun drept de posesie asupra umanitatii ? �n definitiv, diavolul e doar una din creaturile sale si �nca extrem de imorala. Insasi umanitatea a fost creata numai de Dumnezeu, fara ajutorul si/sau interventia nimanui care sa �mparta cu Dumnezeu vreun merit asupra ei. Aici se poate raspunde ca oamenii, pacatuind, intrasera pe teritoriul diavolului, un teritoriu asupra caruia ar fi fost oarecum imoral ca Dumnezeu sa actioneze fara permisiunea proprietarului, diavolul. Dar aceasta g�ndire e implauzibila si e contrazisa de judecatile noastre obisnuite, de zi cu zi. �n mod evident, nu consideram ca actiunea politiei de a intra pe "teritoriul" unor rapitori care au sechestrat niste persoane, pentru a elibera acele persoane, ca fiind �n vreun fel imorala sau deplasata, din contra. Similar si pentru cazul �n care Dumnezeu ar fi actionat asupra domeniului pacatos si imoral al diavolului eliberand omenirea.
          Mai departe, pare implauzibil sa credem ca Dumnezeu si-ar fi ales chiar propriul fiu pentru aceasta rascumparare. O deitate omnipotenta ar fi putut sa gaseasca alte metode de a plati rascumpararea. �n sfarsit, nu e clar de ce acum oamenii ar trebui sa se �ncreada �n Isus pentru a fi salvati. Odata ce umanitatea a iesit din ghearele diavolului, ar fi fost suficient sa urmeze o viata fara pacate numeroase si/sau grave astfel �nc�t sa nu cada din nou �n posesiunea diabolicului. Ce are de-a face credinta �n Isus cu asta ?
          A doua teorie �i apartine lui Anselm. Conform acesteia, pacatul sav�rsit de oameni �l insulta pe Dumnezeu si �i diminueaza onoarea. Apare astfel necesitatea de a-i reface onoarea pierduta. Numai moartea lui Isus ar putea oferi satisfactie suficienta �n acest sens, cea a unui om obisnuit nu, deoarece satisfactia trebuie sa fie proportionata cu cantitatea pacatului iar aceasta cantitate e infinita.
          Si teoria lui Anselm e �ndoielnica. �n primul r�nd, nu avem de ce sa credem ca pacatul umanitatii este infinit. Anselm pare sa creada ca din moment ce Dumnezeu e infinit, orice �ncalcare a vointei lui e de o gravitate infinita. Dar daca ar fi asa, ar �nsemna ca p�na si cel mai mic pacat ar avea urmari infinit de nefaste si ar necesita o satisfactie infinita, ceea ce pare absurd. �n plus, s-ar parea ca faptele bune ale oamenilor ar fi deasemenea infinite, din moment ce sunt �n concordanta cu voia infinita a lui Dumnezeu. Dar crestinii sustin ca numai Dumnezeu poate face fapte bune infinite, nu si oamenii. �n al doilea r�nd, de ce Isus s-a �ncarnat doar o singura data ? De c�nd el a murit si, chipurile, �nviat, cel putin vasta majoritate a oamenilor a pacatuit, unii chiar foarte grav. Urm�nd logica teoriei lui Anselm, ar fi trebuit ca Isus sa se mai �ncarneze cel putin o data si sa moara pentru a da satisfactie pentru insultele infinite asupra onoarei lui Dumnezeu petrecute uterior �nvierii lui. La fel ne putem �ntreba si de ce a asteptat Isus at�ta timp p�na s-a sacrificat ca sa-i ofere satisfactie lui Dumnezeu ? �n sf�rsit, de ce Dumnezeu a ales pedeapsa cu moartea pentru Isus ? De ce nu a fost el chinuit vesnic, de exemplu ? Un rau infinit pare sa necesite o pedeapsa infinita. Chiar daca pedeapsa cu moartea este dura, cel putin la fel este si cea cu tortura infinita, iar �n plus, se considera ca Isus nu a murit definitiv, ci a �nviat doar dupa c�teva zile, dupa ce a suferit relativ putin.
          (Pentru discutia vizavi de aceste doua teorii ale rascumpararii, m-am inspirat din Martin, "Atheism", pp. 257-260. Recomand cartea lui Martin cui este interesat de problemele pe care le au si celelalte teorii ale rascumpararii.)
          Asadar, nu avem nici un motiv sa credem ca presupusul sacrificiu a lui Isus a avut vreun temei, caz �n care nu avem de ce sa �l admiram.
          Dar pe l�nga aceasta problema importanta, mai este una cu directa relevanta fata de subiectul articolului de fata. Sacrificiul lui Isus, unde se spune ca el a fost pedepsit �n locul nostru pentru pacatele noastre, se bazeaza pe o idee cel putin dubioasa din punct de vedere etic : aceea ca vina morala e transferabila de la o persoana la alta. Dar este clar ca o datorie morala nu este precum una baneasca, de exemplu. Daca X nu-si poate plati datoria baneasca fata de Y, iar eu ma ofer sa i-o platesc �n locul lui X, Y nu va avea nici o dificultate �n a accepta banii mei. Dar ar fi cel putin lipsit de sens ca eu sa ma apuc sa par vinovat de fapta lui X (aceea de a nu-si putea plati datoria fata de Y) �n locul lui X, din moment ce eu nu am nici o vina �n acest sens. O asemenea comportare numai convingatoare nu ar fi, ci cel mult o simulare sau o frauda. Dupa cum spune Philip Kuchar ("The Incoherence of Original Sin and Substitutive Sacrifice", www.infidels.org/library/modern/philip_kuchar/index.html) :
          "Valoarea pedepsei [...] depinde fundamental de identitatea celui care primeste pedeapsa. Un �nlocuitor se poate oferi benevol sa sufere pedeapsa �n locul criminalului (ofensatorului) si chiar poate produce regrete si suferinta sincera �n locul criminalului. Dar aceasta suferinta nu ar avea nici o valoare morala, deoarece ideea fundamentala a pedepsei este sa-l pedepseasca pe cel care a produs cu adevarat ofensa. Acesta e elementul central din toate conceptiile despre pedeapsa, chiar si a celor care au si alte functii, de reabilitare, de exemplu. Retalierea este centrala multor teorii crestine ale rascumpararii (atonement). �n loc ca pacatosii sa primeasca pedeapsa pentru raul cauzat, apare un substitut care se ofera sa accepte datoria si vina noastra morala (bear our guilt), si sa rezolve responsabilitatea noastra cu propria viata. [...] Chiar daca am fi de acord ca Isus a fost inocent, ca a produs suferinta si regrete veridice si ca a murit, ne ram�ne problema inutilitatii atitudinii sale. Care este valoarea morala a unei pedepse prin �nlocuire, pedeapsa aplicata nu celui care a gresit ci asupra cuiva care nu a avut nimic de-a face cu crima si care e lipsit total de orice vina ? Notiunea pedepsei substitutive e incoerenta deoarece pedeapsa, chiar dupa cum e ea definita de crestini, consta �n a-i plati ofensatorului ceea ce merita."
          Ca sa �ntelegem si mai clar spusele lui Kuchar, sa ne imaginam urmatoarea situatie (data ca exemplu tot de Kuchar). Suntem pusi sa pridem un criminal, urmarindu-l din elicopter. Criminalul �nsa reuseste sa se ascunda �ntr-o mare de oameni nevinovati. Sa zicem mai departe ca fiecare dintre acei oameni se ofera benevol sa fie prins si pedepsit �n locul criminalului. Ce facem �n situatia asta : �i pridem pe toti oamenii de acolo si �i pedepsim sau �ncercam sa-l gasim doar pe criminalul adevarat pentru a-l pedepsi ? Raspunsul, evident, consta �n a doua varianta, ceea ce demonstreaza ca pedeapsa are relevanta numai atunci c�nd e aplicata celui care o merita, celui care a comis crima, nu celui ce se ofera, nevinovat, sa fie pedepsit �n locul criminalului.
          (Recomand articolul lui Kuchar si pentru cine e interesat sa citeasca o critica a coerentei ideii ca Dumnezeu pedepseste si uraste pacatele, nu pacatosul.)
          Astfel, sacrificiul lui Isus, nu numai ca nu ne �nvata nimic relevant din punct de vedere etic, dar de fapt nu face dec�t sa introduca �n judecatile si evaluarile noastre etice idei confuze si dubioase, daca nu de-a dreptul incoerente.
          �n concluzie, sacrificiul lui Isus nu �i salveaza acestuia statura de mare �nvatator si exemplu moral, deoarece : 1. Sacrificiul sau nu pare sa aiba vreo explicatie satisfacatoare, iar un sacrificiu fara temei nu are nici o relevanta etica; 2. Sacrificiul sau se bazeaza pe idei si notiuni extrem de dubioase din punct de vedere etic, cum ar fi ideea ca vina morala poate fi transferata de la o persoana la alta si ca pedeapsa poate fi aplicata coerent unui substitut al celui care o merita de la bun �nceput.


          Concluzie

          Crestinii si chiar unii non-crestini considera ca a-l imita pe Isus ar trebui sa fie norma si �ndemnul fundamentale �n ce priveste etica. Din ceea ce am spus �nsa �n lucrarea de fata, reiese ca atitudinea de admiratie si de �ncercare de imitare a lui Isus nu poate avea dec�t efecte dintre cele mai nocive si deci ar trebui sa ne ferim de ea. �ntr-adevar, imitandu-l pe Isus, ar �nsemna sa nu vedem evitarea conflictelor ca pe o prioritate, sa fim extrem de punitivi cu cei care nu sunt de acord cu noi, indiferenti fata de viata si suferintele animalelor, rautaciosi, inconsistenti si ipocriti, sa vorbim de multe ori �n mod confuz, sa acceptam sclavia, sa �ncalcam legea, sa nu vedem egalitatea sanselor si dreptatea �n societate ca pe niste prioritati, sa promovam solutii simpliste si naive la unele rele sociale, sa nu apreciem valori intelectuale importante, sa nu respectam proprietatea privata, sa nu vedem familia ca pe o institutie importanta, sa nu condamnam explicit discriminarile sociale (�n speta, cele sexiste), sa fim lipsiti de opinii �n privinta unor chestiuni morale importante, sa pervertim etica cu concepte dintre cele mai dubioase si implauzibile si sa ne sacrificam fara rost.
          Chiar daca am presupune ca �n prezent nu am avea fundamente serioase pentru morala, Isus ram�ne o alegere nepotrivita �n acest sens.
          Dar e oare adevarat ca ne lipsesc astfel de fundamente non-crestine pentru a promova dreptatea, �ntelegerea si pentru a condamna viciile si crima ? Celor care sunt tentati sa raspunda afirmativ, le recomand sa mediteze asupra cuvintelor lui Holbach ("Scrieri", pp.158-159) :
          "Aveau oare oamenii nevoie de o revelatie supranaturala ca sa afle ca dreptatea este necesara pentru existenta societatii si ca nedreptatea creeaza doar o adunatura de dusmani, gata sa-si faca rau unul altuia ? Este nevoie de cuv�ntul lui Dumnezeu pentru ca oamenii sa �nteleaga ca fiintele care traiesc laolalta au nevoie de dragoste si de ajutor reciproc ? Era oare nevoie de ajutor supranatural pentru ca oamenii sa descopere ca razbunarea este un rau si o �ncalcare a legilor tarii, care, daca sunt drepte, �nlocuiesc �n �ntregime razbunarea ? [...] Nu pricepe oare orice om caruia �i este draga viata ca viciile, excesele si voluptatea ne scurteaza zilele ? Si, �n sfarsit, oare experienta nu dovedeste oricarei fiinte rationale ca crima provoaca ura semenilor, ca omul vicios �si face rau lui �nsusi, pe c�nd virtutea genereaza dragoste si stima ?
          Este suficient ca oamenii sa se g�ndeasca c�t de putin la actiunile lor, la adevaratele lor interese si la menirea societatii, pentru ca sa �nteleaga care este datoria lor unul fata de altul [...] Este suficienta vocea ratiunii pentru a afla care este datoria noastra fata de aproapele nostru."

---

          Alte surse bibliografice consultate :

Barker, Dan, "Why Jesus?", http://www.ffrf.org/nontracts/jesus.html

Bradlaugh, Charles 'What Jesus Thought', http://www.infidels.org/library/historical/charles_bradlaugh/what_jesus_taught.html

Dziamka, Kaz 'Either Jesus or the Family', http://www.ffrf.org/fttoday/dec96/dziamka.html

Katz, Bernard 'Jesus the Immoralist', http://www.therationalist.org/kk.php/s,2442

Robinson, Richard, "An Atheist's Values", Oxford, 1964, sectiunile 2.86-2.87.

Russell, Bertrand, "De ce nu sunt crestin", traducerea M. Iacob, Minerva, 1980.

Walker, Jim, "Should We Admire Jesus?", http://www.syndicate23.com/index.cfm/resource_id/105.htm

(�napoi la [Articole])